Ar fi fost pacat de Dumnezeu si de povestile lui Creanga sa nu ma decapotez astazi. Am ras la soare tot timpul si am ranjit pur si simplu in pasajele din oras. E incredibil cum ti se schimba perspectiva asupra vietii dupa ce treci printr-un pasaj intr-a treia la 8500 de ture. Viteza de la valoarea asta nici nu mai are nici o importanta.

Masina trage cu toate puterile ei, esapamentul incepe sa prinda un pic de viata, exact in ceafa, denivelarile vin direct in stomac, iar sistemul de control al tractiunii nu mai intra, pentru ca e decuplat. Iar in aceste conditii hardcore, spatele musca din asfalt, se lupta cu puterea si pana la urma o pune jos intr-o frenezie laterala care-ti ridica tensiunea cel putin la fel de mult ca un rachet din Chisinau suparat ca te uiti la femeia lui.

E nasol cand iti intra virusul masinii asteia in creier. E prima data cand ma duc la teste cu alte masini si mi-e dor de masina de-acasa. Pe de-o parte, nu e bine sa mananci mult inainte s-o conduci, din motive evidente, pe de alta parte daca nu mananci te-apuca durerea de cap pe serpentine, pentru ca e dura.

S2000 te solicita din toate punctele de vedere. Ambreiajul e dur, acceleratia e dura, FRANA - ATENTIE!!!! - frana e dura, iar de schimbatorul asta nu se mai apropie decat Lotus Elise, dar n-as putea sa spun care e mai hardcore dintre ele, pentru ca in Lotus am mers acum un an si nu-mi mai aduc aminte.

Oricum, ideea e ca n-are sens sa provoci masina asta daca nu esti pregatit pentru ea. E fun, adevarat, sa-ti faci un obicei din a decupla VSA-ul de fiecare data cand iti pui centura, dar este si usor periculos. Pentru ca daca nu esti tot timpul on the edge, te rasucesti cu ea cand ti-e lumea mai draga. Daca ai noroc ca mine, nu lovesti nimic. Dar daca n-ai noroc, stai si plangi pe la politie.

S2000 e o mica sabie care taie previzibil doar cand stii s-o manuiesti cum trebuie. Altfel, e mai bine s-o tii in teaca.

Va trebui, probabil, foarte curand, sa organizez o sesiune de teste pentru prieteni ca sa va las pe voi sa decideti daca bat campii cu gratie, fara, sau daca sunt inca pe asfalt cu gandurile.

Ei bine, e simplu. S2000 e intoarcerea la radacinile mecanicii, in vremuri imemoriale in care electronica nu pusese stapanire pe vietile noastre. Dupa 2.000 de km de iarna cu ea, imi place ca e atat de rigida incat nu mai trebuie sa duc pe nimeni acasa, imi place ca n-are climatronic si ca trebuie sa apas pe un buton ca sa dau drumul la aer conditionat, imi place ca daca uit VSA-ul decuplat trebuie sa am grija cu acceleratia si imi place ca peste 6.000 de ture e spatiu rezervat doar pentru sport extrem.

Dar above all, imi place ca imi place sa ma intorc la ea. Imi place ca mi se face dor de bestie, pe bune.